Ce este vaginita?
Vaginita, o afectiune inflamatorie a mucoasei vaginale care provoaca secretii vaginale, este asociata cu simptome tulburatoare si un risc crescut de infectii grave cu transmitere sexuala, cum ar fi infectia cu HIV1.
Infectiile genitale raman o problema importanta in patologia infectiei datorita morbiditatii ridicate, diversitatii agentilor patogeni, posibilitatilor multiple de evolutie si de multe ori a unui tratament dificil. Majoritatea infectiilor genitale feminine sunt de obicei asimptomatice sau au simptome discrete, care pot trece neobservate.
Uneori, aceste infectii pot duce la complicatii locale sau sistemice prin cronicizare. Unele dintre acestea sunt asociate cu aparitia leziunilor displazice sau neoplazice localizate in colul uterin. Bacteriologia si citologia sunt principalele metode de diagnostic de laborator. Pe langa identificarea cauzei, pot fi evidentiate si leziuni inflamatorii, displazice sau neoplazice. Uneori, agentii infectiosi sunt identificati in culturi prin teste serologice sau folosind metode de biologie moleculara.
Vaginita si localizarea acestei infectii genitale
Aceasta afectiune apare in vagin si se caracterizeaza printr-un dezechilibru al florei vaginale, tulburari hormonale (cum ar fi scaderea nivelului de estrogen) sau implicarea unor agenti infectiosi specifici.
Din punct de vedere clinic, acestea pot fi simptomatice, cu putine sau deloc simptome asimptomatice. Atat infectiile genitale netratate, cat si cele slab tratate pot deveni cronice, ducand uneori la complicatii si sechele.
Infectia se poate manifesta ca:
- Leucoree, mucopurulenta, secretii pruriginoase – forma acuta;
- Ulcere (dureroase sau nedureroase), uneori cu limfadenopatie regionala – pot fi cauzate de prezenta herpesului genital, a sifilisului, a bolii venerice limfogranulom sau a ulcerelor moi Ducreyi;
- Papiloma – in cazul infectiei cu papilomavirus.
Din punct de vedere etiologic, vaginita (cel mai frecvent descrisa ca vulvovaginita) poate fi:
- Specifica: Produs de bacterii, ciuperci, virusuri, artropode, protozoare (Trichomonas vaginalis, Treponema pallidum, papilomavirus).
- Nespecifica: Produs prin reproducerea florei vaginale normale; declansat de efectele locale (strictura uretral, postpartum, post-avort, igiena locala deficitara, traumatisme sexuale, fimoza etc.) sau factori generali (sindrom de imunodeficienta, diabet, modificari endocrine) de favoare.
Flora oportunista a tractului reproducator feminin variaza de la persoana la persoana. Biomii variaza in functie de: starea hormonala, varsta, activitatea sexuala, factorii dietetici, obiceiurile de igiena, medicamentele utilizate, starea generala de sanatate. La femeile sanatoase, secretiile vaginale contin aproximativ 1 miliard de CFU/ml si au fost identificate peste 100 de specii bacteriene diferite, inclusiv bacterii aerobe si anaerobe (streptococ viridescent, streptococ grup B, stafilococ coagulaza negativ, enterococ, difterie, enterobacteriala, Gardnerella) bacterii vaginale si Candida) intr-un echilibru optim.
La femei, microbiota este dominata de Lactobacillus (bacili Döderlein) de la pubertate pana la menopauza. Fermenteaza glicogenul si ofera un pH acid pentru a preveni dezvoltarea bacililor gram-negativi sau a drojdiei. In timpul ciclului menstrual, numarul de Lactobacili este variabil si este mai abundent in faza foliculo-luteinica si spre final. Aceasta flora oportunista previne cresterea excesiva a speciilor microbiene si colonizarea vaginului de catre speciile patogene.
Flora vulvei este bogata si diversa. Contine specii bacteriene (stafilococi coagulare-negativi, saprofite, enterobacterii, difterie, streptococi, candida, lactobacili etc.) prezente la nivelul pielii perineului sau colonului.
Inainte de primul ciclu menstrual si dupa menopauza, cand nivelul de estrogen este scazut, epiteliul vaginal se micsoreaza, pierde glicogen, pH-ul creste si nu mai exista lactobacili, iar vaginul este inundat de bacterii din zona anus-perineala si colon. colonizare. In aceasta perioada, flora vaginala si vulvara sunt frecvente.
Vaginita – Semne si simptome
Pot aparea iritatii vaginale, mancarime/arsuri si, posibil, verzi sau galbene, urat mirositoare sau scurgeri anormale. Prezenta infectiei este influentata de urmatoarele semne sau simptome:
- Iritatie sau mancarime in zona genitala;
- Inflamatie (iritare, roseata si umflare a zonei – buze mari/mici sau zona perineala;
- Scurgeri vaginale;
- Disconfort de miros;
- Durere/ jena in timpul sexului.
Vaginoza – un sindrom infectios neinflamator – se caracterizeaza prin utilizarea unor specii bacteriene anaerobe (Bacteroides, Prevotella, Porphyromonas, Peptostreptococcus, genul Zoine) pentru a inlocui flora normala a acidului lactic. Aceste specii bacteriene fac parte din flora normala a vaginului, dar in cazul vaginozei se inmultesc de pana la 1.000 de ori. In timp ce infectia are loc in principal in timpul activitatii sexuale, poate aparea si in adolescenta sau prepuberala.
Infectiile vaginale netratate pot duce la complicatii suplimentare, in special la femeile insarcinate. In vaginoza bacteriana (vaginoza bacteriana), acestea includ nasterea prematura, infectia postpartum, boala inflamatorie pelvina (clinica sau subclinica) si complicatiile postoperatorii (post-avort, histerectomie, operatie cezariana), infectia cu HIV Susceptibilitate crescuta si posibila infertilitate.
Vaginita si analize de laborator pentru diagnostic
Desi istoricul medical si examenul genital local pot ghida diagnosticul clinicianului, doar examenul bacteriologic poate face diagnosticul etiologic.
In unele cazuri, microscopia poate determina cauza infectiei, deoarece permite:
- Evaluarea procesului inflamator: Procesul infectios este asociat cu prezenta leucocitelor. Absenta globulelor albe si prezenta unei flore bogate pot indica o mucoasa vaginala normala. Trebuie remarcat faptul ca in vaginita nespecifica a G. vaginalis raspunsul inflamator este rar exprimat.
- Identificati bacteriile care provoaca infectia. Vaginoza este caracterizata prin prezenta asa-numitelor „celule indicii” – celule de pe suprafata vaginului care au o flora bacteriana bogata pe suprafata lor. Prezenta unei structuri gram-pozitive rotunde-ovale sugereaza candidoza vaginala.
Flora normala a tractului genital feminin variaza in functie de pH-ul mucoasei vaginale si de concentratia de estrogen si este strans legata de varsta pacientului; prin urmare, culturile de secretii vaginale pot indica infectia tractului genital.
In infectiile cronice si refractare, inocularea se foloseste pe medii uzuale dar si specializate, incubate in conditii aerobe, anaerobe sau microaerofile. In cazul infectiilor cu chlamydia si micoplasma, trusele au fost folosite pentru cultura si identificare, iar rezultatele identificarii, evaluarii semicantitative si testelor de susceptibilitate a izolatelor pentru 5 clase de 13 antibiotice au fost furnizate: tetracicline (doxiciclina, tetraciclina, minociclidina) , macrolide (eritromicina), azitromicina, claritromicina, roxitromicina, josamicina), chinolone (ciprofloxacina, ofloxacina, levofloxacina), lincosamida (clindamicina) si streptomicina (pramicina).
De asemenea, pot fi utilizate examinari parazitologice si micologice, teste serologice si tehnici de biologie moleculara. In general, acuratetea examinarilor si rezultatelor bacteriologice depinde direct de metoda de prelevare, metoda de expediere, metoda de examinare si interpretarea datelor.
La femei, se preleveaza probe pe masa ginecologica imediat dupa ciclul menstrual cand exista scurgeri abundente in zonele cu eroziuni, ulcere, crupa si col uterin (in special gonococice sau chlamydia) – stergeti cu un tampon de bumbac steril elimina secretiile de pe suprafata exocolului.
Vaginita – Tratament si Prevenire
Deoarece vaginita este o infectie cu transmitere sexuala si pentru ca unele infectii se pot dezvolta indistinct, partenerii sexuali ai pacientilor diagnosticati ar trebui, de asemenea, tratati, chiar daca acestia sunt asimptomatici. Pentru a evita reaparitia sau trecerea la fazele subacute si cronice, tratamentul local si sistemic trebuie initiat cat mai devreme posibil.
Vaginita atrofica beneficiaza si de terapia hormonala (tablete, creme vaginale sau plasturi transdermici) pentru a compensa deficitul de estrogen.
Prevenirea infectiilor cu Candida, cel mai frecvent microbi care cauzeaza vaginita, include folosirea lenjeriei de corp din bumbac. Clatiti zona vaginala cu multa apa si evitati sapunurile, gelurile pentru corp si deodorantele vaginale. Masurile de prevenire a vaginozei bacteriene includ, de asemenea, adoptarea unei alimentatii si a unui comportament sanatos, precum si reducerea la minimum a stresului, a carui suma poate afecta echilibrul pH-ului vaginal. Prevenirea trichomonazei include evitarea folosirii de catre alte persoane a prosoapelor umede si a cazilor cu hidromasaj si evitarea utilizarii prezervativelor de catre partenerul dvs.
